Un prieten adevărat îţi ştie slăbiciunile, dar îţi arată calităţile, îţi simte temerile, dar îţi întăreşte credinţa, îţi cunoaşte îngrijorările, dar îţi eliberează spiritul, îţi recunoaşte defectele, dar îţi subliniază posibilităţile.
William Arthur Ward
Imi doresc sa am intelepciunea necesara astfel incat sa pot sa exprim ceea ce simt vis-a-vis de cei care ne-au fost alaturi (mie si Simonei) cu ocazia sfintei cununii care a avul loc ieri 13.11.2010.
Imi cer (ne cerem) scuze celor ce ar fi dorit sa fie prezenti si carora nu le-am transmis invitatia.
A inceput pe neasteptate, a fost un vartej care ne-a ametit si ne-a motivat pentru ca la final sa aduca echilibrul firesc in familia noastra.
"A fost har de la Dumneazeu" - a spus parintele Sorin, preotul care ne-a cununat si nici ca putea exprima mai frumos lucrurile pe care le-am trait (tinand cont ca intreaga aventura a durat 5 zile din momentul luarii deciziei si pana la implinirea ei).
A fost incredibil! Au participat alaturi de noi,
sprijinindu-ne, atat oameni pe care acum i-am cunoscut (=necunoscuti?), oameni cu care nu am fost (in special darita mie) in cele mai bune relatii (="inamici"?) si prieteni atat de vechi si de apropiati incat sunt practic
familie (="familie"!)
.
Eu nu sunt, in general, cea mai sociabila persoana! Sa nu ma intelegeti gresit, nu am probleme cu oamenii si cu compania acestora insa nu ma apropii foarte repede de ei, nu sunt "lipicios" (ca Simona, spre exemplu) si prin prisma acestui fel de a fi am tendinta da a fi un pic cinic. Poate e si o deformatie profesionala, in sensul ca am tendinta de a fi prea analitic (cautand cauze si efecte tot timpul). Cu toate aceste nu am putut sa nu ma emotionez observand (din nou, analitic?!) cate persoane au fost alaturi de noi
complet dezinteresat! Mi s-a dat peste cap Sistemul de Operare... Nu intelegeam...Dar acum am inteles: nu e nimic de inteles: asa stau lucrurile pur si simplu! Multumim!
