POZE PENTRU SEMNATURI

Pentru ca sa le am disponibile in GMAIL (semnatura)

Un om care nu are nimic de pierdut este un om liber

Traiasca liderii de kko care doresc sa supuna (<>conduca) dobitoci, care vor sa domine prin frica si care hranesc cu o graunta stomacul gol. Singurul merit al acestor ... chestii este ca au ceva ce noi ceilalti (condusii) nu avem: rautatea de a ii impiedica pe ceilalti sa-si atinga adevaratul potential! si stiinta de a se opri inainte de a duce omul in pozitia in care nu mai are nimic de pierdut. Un om care nu are nimic de pierdut este un om liber!


Va propun un exercitiu, pe care cred ca l-ar aprecia si prietenul meu, Mihai Boboc, omul organizatie:
Scrieti pe o foaie de hartie cele mai aprinse griji, cele mai stresant probleme, gandurile care nu va dau pace si care nu va lasa sa va odihniti noaptea.Gata?
Acum, imaginati-va ca toate s-au rezolvat si ca nu mai este nevoie de lista!
Rupeti lista!!!
Bucurati-va de cele cateva secunde de libertate totala.

Ehei, asta ne invata de mi de ani credinta in Dumnezeu: faptul ca renuntarea este cheia fericirii.
Asta ne invata si liderii nostrii contemporani: fericirea se obtine prin renuntarea la libertate!
Alegeti singuri!

Mi s-a parut deosebit...

Scriam in masina 137, insirandu-mi haotic gandurile, pentru a incerca sa-mi fac lungul drum catre casa, suportabil.
Un clinci in circulatie si o frana brusca m-au facut sa scap stiloul cu care scriam. A inceput sa se rostogoleasca pe podeaua masinii si nu l-am putut opri decat calcand pe el. Agatat intr-o pozitie incomoda, nu m-am putut apleca sa-l ridic.
L-a ridicat, pentru mine, o adolescenta de 14-17 ani. Mi s-a parut un gest atat de neverosimil... O fata sa se aplece ca sa ajute un baiat... O gasculita sa dea dovada de atat de mult bun simt ???
Incredibil. M-am obisnuit ca, generatia despre care povestesc sa asculte manele la telefonul mobil dat pe speaker si sa se strige entuziast prin mijloacele de transport povestind despre dansatul topless petrecut prin dicoteci...
V-am povestit un mic/mare miracol pe care sper sa-l implineasca si Alexandru, ori de cate ori va avea ocazia.

~MA DECLAR INVINS~

"Dati-mi un punct de sprijin si voi urni Pamantul din loc."

Arhimede


Ma declar invins. Mi-am pierdut reperele. Credeam ca atunci cand iubesti, faci persoana iubita fericita. Credeam ca munca este apreciata. Credeam ca oamenii nu sunt niste animale egosiste si feroce. Nu credeam ca omul este omnivor... dar este...!

Fiecare culege ce a semanat iar eu nu vad in jurul meu nimic de cules...Nimic!... Nici furtuna, nici senin...nici lapte cu miere, nici pelin...

Ma simt singur si trist! Cu toate aste sunt fericit pentru ca am reusit sa plang! Pentru ca cele trei lacrimi care au cazut din ochii mei mi-au aratat ca inca traiesc! Dar imi doresc sa ating viata, nu prin lacrimi desarte ci, prin zambetele copilului meu! E greu...

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

publicata la 1 mai 1881 in revista "Convorbiri literare"

MERGI LA ZONA CARE M-A INTERESAT PE MINE SAU
CITESTE TOATA SCRISOAREA

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.

Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.

Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.

Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.

Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...

La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă
Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...
Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,
Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune
Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit
Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,
Pân' ce izvorăsc din veacuri stele una câte una
Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:
Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.
Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn
Sta zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe:
"De din vale de Rovine
Grăim, Doamnă, către Tine,
Nu din gură, ci din carte,
Că ne eşti aşa departe.
Te-am ruga, mări, ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele.
Şi să ştii că-s sănătos,
Că, mulţămind lui Cristos,
Te sărut, Doamnă, frumos."

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

[movie] Chocolat [2000]

A woman and her daughter open a chocolate shop in a small French village that shakes up the rigid morality of the community. (www.imdb.com)
Traducere (aproximativa): O femeie si fiica ei deschid o ciocolaterie intr-un mic orasel francez, zdruncinad traditiile rigide ale comunitatii.


Un film deosebit, placut si relaxant! O poveste spusa frumos si interpretata magistral...

Fara Cuvinte ...

by Bucur Daniel [1998]


(1) Sub castanul inflorit
    Cu coroana parfumata
    Tanarul a atipit             (2) Iar colo-n campie
    Mangaiat, duios, de fata         Unde adie vantul
                                     Zboar-o papadie
                                     Mai iute ca vantul
(3) Cald afara este
    Tot e-n sarbatoare
    Totu-i o poveste             (4) In clipa trecatoare
    Sau doar mi se pare...           Junele-i trezit
                                     De-alarma zburatoare
                                     Ce iute-a ciripit
(5) Dar ce s-a intaplat ?
    De ce atata larma ?
    Raspunsu-i este dat          (6) Atunci ei s-au zambit
    De-o picatura-n palma...         In oaza de verdeata
                                     Ce parca a primit
                                     O noua dimineata
(7) S-asa cum altii multi
    Facut-au inainte
    Au alergat desculti
    Si goi, fara cuvinte...

(remastered: 2010)

Prietenii sunt rude pe care ţi le faci (E. Deschamps)

Un prieten adevărat îţi ştie slăbiciunile, dar îţi arată calităţile, îţi simte temerile, dar îţi întăreşte credinţa, îţi cunoaşte îngrijorările, dar îţi eliberează spiritul, îţi recunoaşte defectele, dar îţi subliniază posibilităţile.

William Arthur Ward

enciclopedie.citatepedia.ro

Imi doresc sa am intelepciunea necesara astfel incat sa pot sa exprim ceea ce simt vis-a-vis de cei care ne-au fost alaturi (mie si Simonei) cu ocazia sfintei cununii care a avul loc ieri 13.11.2010.

Imi cer (ne cerem) scuze celor ce ar fi dorit sa fie prezenti si carora nu le-am transmis invitatia.

A inceput pe neasteptate, a fost un vartej care ne-a ametit si ne-a motivat pentru ca la final sa aduca echilibrul firesc in familia noastra.
"A fost har de la Dumneazeu" - a spus parintele Sorin, preotul care ne-a cununat si nici ca putea exprima mai frumos lucrurile pe care le-am trait (tinand cont ca intreaga aventura a durat 5 zile din momentul luarii deciziei si pana la implinirea ei).
A fost incredibil! Au participat alaturi de noi, sprijinindu-ne, atat oameni pe care acum i-am cunoscut (=necunoscuti?), oameni cu care nu am fost (in special darita mie) in cele mai bune relatii (="inamici"?) si prieteni atat de vechi si de apropiati incat sunt practic familie (="familie"!).
Eu nu sunt, in general, cea mai sociabila persoana! Sa nu ma intelegeti gresit, nu am probleme cu oamenii si cu compania acestora insa nu ma apropii foarte repede de ei, nu sunt "lipicios" (ca Simona, spre exemplu) si prin prisma acestui fel de a fi am tendinta da a fi un pic cinic. Poate e si o deformatie profesionala, in sensul ca am tendinta de a fi prea analitic (cautand cauze si efecte tot timpul). Cu toate aceste nu am putut sa nu ma emotionez observand (din nou, analitic?!) cate persoane au fost alaturi de noi complet dezinteresat! Mi s-a dat peste cap Sistemul de Operare... Nu intelegeam...Dar acum am inteles: nu e nimic de inteles: asa stau lucrurile pur si simplu! Multumim!

Banane made in Europa (Romania)!

De ce exista tari bananiere in lume ? Pentru ca ne plac bananele ? Nu! Este nevoie de acea zona gri, "greu de controlat", obscura unde (datorita climei, probabil), oameni legitimi sa poata desfasura activitati ilegitime!
Avem nevoie si in Europa de banane! Avem nevoie de sclavi albi, de banci de organe ariene (pe care le gasim cu greu in Kenya), de curve blonde, de copii adoptabili europeni, de mase de manevra, de subiecti pentru diverse teste (medicamente, arme, experimente sociale)etc. ...
Si, cum se alege o asfel de tara ?
Pai, se testeaza toleranta la abuz! Vedem care mamaliga explodeaza mai greu! (Noi, in Romania, in 1989, ne-am facut norma pentru 100-200 de ani.)
Se calculeaza si se optimizeaza costurile: la noi (spre exemplu) liderii se vand pe nimic... sunt in stare sa vanda tot poporul (cu tot cu diaspora) pentru o ceapa degerata...
Celor ce se vand li se arata cozonacul si li se dau firimituri de paine uscata...
Ferice de cei lipsiti de pofte pentru ca nu au nevoie de banane! dar acestia sunt putini...

A plecat domnul Paunescu...

Nu vreau sa scriu prea mult pentru ca nu am cunoscut omul Paunescu, iar despre poetul Paunescu nu am nivelul necesar pentru a-mi permite sa exprim critici.
Tuturor ne vine randul...
Am scris acum deoarece vreau sa exprim ce m-a lovit pe mine o data cu disparitia domnului Paunescu: odata cu dansul moare o intreaga generatie de valori. A murit si dansul, au murit si altii, mor parintii nostri, mor valorile noastre si nu mai are cine sa echilibreze (tempereze) zgomotul generatiei Becali.
O sa ramanem ai nimanui, intr-o lume a liderilor de carton si a politicienilor de mahala! O sa invatam valorile lor si o sa uitam de oameni ca domnul Paunescu... Viitorul e trist...
Sper domnule Paunescu ca, in ciuda faptului ca eu nu-i cunosc, ati lasat in urma dumneavoastra urmasi, purtatori ai valorilor pe care le-ati reprezentat.
Va multumesc pentru tot!

Cine participa la "miscarea de protest" de maine

Acest post vine ca o favoare personala facuta unei colege care m-a rugat sa relatez urmatoarea intamplare petrecuta in fata unei gradinite/scoli:

O educatoare/profesoara conduce copiii la poarta gradinitei catre parinti si cand ajunge la acestia ii anunta de programul scurt de maine (27.10.2010) si de motivul acestuia: "greva". Reactia unui doamne-parinte (a carei descriere sugereaza o doamna bine, rotunjoara si sotie de taran) a fost conforma cu aparitia ei: "sa iasa astia de la oras ca eu sunt de la tara".

Intrebarea pe care mi-o pun este: "La ce s-a referit mamica ???"

• varianta1: face un transfer de responsabilitate recunoscand superioritatea (pe tema data) a orasenilor
• varianta2: isi declara superioritatea data de un nivel de trai mai putin atins de efectele deciziilor politicienilor

Voi ce credeti ???

[movie] Horton Hears a Who! [2008]

A person's a person, no matter how small.

Horton the Elephant struggles to protect a microscopic community from his neighbors who refuse to believe it exists. (http://www.imdb.com/title/tt0451079/)
Traducere (aproximativa): Elefantul Horton se lupta sa salveze o comunitate microscopica de vecinii lui care refuza sa creada ca aceasta exista.



Va recomad cu caldura acest film animat pe care o sa-l indrageasca atat adultii cat si copiii. Juniorul meu (are 9 ani si) l-a vazut de 3 ori pana acum dar nu s-a plictisit de el! Adultii o sa recunoasca personaje si situatii foarte actuale si, mai ales, o sa-si readuca aminte de faptul ca exista si valori care merita respectate si aparate! Va rog sa va uitati la acest film!

Tiganii, tiganii din tiganie... (sau din Romanie?)

Multi oameni sunt rasisti.
Sa le fie de bine, dar oare au dreptate ?

Oare e corect sa plecam de la prejudecati pentru a incepe sa cunostem o persoana (chiar si de etnie rroma)? De fapt, in functie de nivelul rasismului din ficare din noi, unii nici nu vor sa ajunga sa cunoasca tigani...

E oare drept ? Sunt ei indreptatiti sau nedreptatiti ? Oare nu este ca si cum am acorda tuturor prezumtia de vinovatie ? Oare asta trebuie sa fie atitudinea omului: esti vinovat pana iti dovedesti nevinovatia ?
Oana, tu ce crezi ?
Oare atitudinea tarilor civilizate fata de romani (de etnie rroma sau nu) este datorata exclusiv tiganilor ?
Sa luam exemplul Frantei: oare francezii (cei care sunt impotriva romanilor) au ceva cu tiganii, sau cu romanii ??? Ai observat ca atunci cind se vorbeste despre derapajele pe care le comit conationalii nostrii pe alte meleaguri rareori se specifica etnia ? Este un semn al gradului de civilizatie la care au ajuns ei si al gradului de nesimtire in care ne zbatem noi!
Uite, citeam aici (www.infonews.ro) ca "Ţiganii din Franţa nu vor să fie confundaţi cu cei români". Unde e rasismul aici ?
Daca noi romanii, toti cetatenii tarii, am fi de o conduita ireprosabila si doar etnia rroma ar face problemele... oare strainii chiar nu ar putea sa faca diferenta ? Cred ca, de fapt, (si acum ma adresez celor mai rasisti dintre cititorii mei) nu exista nici o diferenta intre etniile care alcatuiesc poporul roman! Toti suntem o apa s-un pamant! Si, de fapt, nu suntem asa cum ne vedem noi ci asa cum ne vad EI!

Dl "Populism" si dna "Demagogia"

Odata intrat in "era internetului" am renuntat la televizor. Pentru divertisment este mai mult decat suficenta o legatura la internet iar pentru stiri urmaresc un singur post de televiziune: "Antena3". Nu este relevant pentru subiectul postului insa v-am spus ca sa stiti cum stam.
Acum, despre tema postarii:
La toate emisiunile de stiri si la toate dezbaterile politice apar cu incapatanare dl Populism si dna Demagogie (sau rudele acestora, de gradul I)
Urasc aceste personaje!!!
Toate vestile bune pe care le primim de la cei care ne conduc sunt catalogate, inevitabil, de adversarii celor ce le aduc (sau de analistii invitati sa comenteze) drept populism, demagogie etc.
Notiunile acestea trebuie desfintate, iar ceea ce exprima trebuie aruncat in cosul de gunoi al istoriei aducand in prima lienie, in locul lor, notiuni ca: minciuna, frauda, pedeapsa, penal etc.
Daca o declaratie (bine intentionata si reala, fosta populista) are o finalitate nedorita sau...nici o finalitate, atunci ea trebuie tratata ca pe o fapta aducatoare de sanctiuni (civile sau penale).
Si ce e chesti asta cu imunitatea declaratiilor politice ??? Politicienii au dreprul sa spuna orice ??? Nu inteleg...
Camelia... daca esti pe receptie, poate ne lamuresti tu...
Politicienii pot sa spuna orice ? Nasol!
Pai declaraiile politice ar trebui echivalate cu juramite iar abaterile trebuie privite ca infractiuni si pedepsite!
De fapt, ce este o declaratie politice ? Este caramida de la baza opiniilor electorale, optiuni care cistalizeaza "elita" si dau anvergura politica. Care dau demnitari. Care ne conduc!...
Offf...
Subiectul e generos dar mie imi plac postarile scurte asa ca o sa ma opresc si o sa va las si pe voi (cei interesati) sa va exprimati un punct de vedere. Succesuri, dragii mei!

Mie da-mi un cola light...

Trei tipi: un roman, un tigan si un ungur pescuiesc. La un moment dat li se incurca unditele si prind toti 3 un pestisor de aur. Pestisorul le zice ca din cauza ca toti 3 l-au scos din apa va indeplini o singura dorinta la fiecare. Ungurul zice eu vreau ca toti ungurii sa fie in Ungaria si sa fie bogati si fericiti. Dispare. Tiganu zice eu vreau ca toti tiganii sa fie in India fericiti, bogati. Dispare. Romanu ' se uita in toate partile si il intreba pe pestisor: - Ungurii is in Ungaria? - Da. - Toti? - Da. - Si tiganii in India ? - Da. - Toti? - Da
Se uita la pestisor si zice: - Mie da-mi un cola light.
sursa: bancuri.cere.ro

Principala mea nemultumire fata de romanii de etnie maghiara este urmatoarea: in calitate de romani nu lupta pentru drepturile, binele si prosperitatea minoritatii romane din Ungaria! Ar putea s-o faca cu foarte mult succes avand in vedere ca sunt de aceasi etnie cu cetatenii acelei tari... Unde mai pui ca in Romania invata limba maghiara, in scolile romanesti, ca limba materna.
Nu inteleg...
Alesii neamului trebuie sa se preocupe de interesele intregului popor si in ceea ce priveste demnitarii de etnie romana lucrul acesta este (cel putin in teorie) adevarat. Demnitarii de etnie maghiara au ca unica preocupare interesele comunitatii formate din etnia pe care o reprezinta...
Mi se pare antinational...
Nu ced ca e nevoie sa redesenam granitele pentru ca separarea sa se produca. Daca separarea s-a realizat la nivelul constiintei publice si la nivel administrativ...redesenarea granitelor nu reprezinta decat o formalitate...
daca doriti sa revedeti: stiri.rol.ro

Nush ce sa zic!...cred ca suntem...fara speranta...

---

PS: cu toate astea, va reamintesc de faptul ca va puteti repara calculatorul aici...

---

CAMPIONUL si MARTIRA...

LUCIAN BUTE
Pugilistul român Lucian Bute şi-a apărat cu succes titlul mondial IBF la categoria supermijlocie, după ce l-a învins prin TKO, în repriza a noua, pe americanul Jesse Brinkley. Bute şi-a pus la bătaie la Montreal pentru a şasea oară centura IBF.
sursa: www.evz.ro
autor: Adi Dobre

CRISTINA ANGHEL
Cristina Anghel este o profesoară din Caracal care se află în greva foamei de 50 de zile. Femeia doreşte doar aplicarea legii care majorează lefurile cadrelor didactice cu 50%.
sursa: blog.imperiaonline.me

Domnule Ponta,
A fost frumos gestul recunoasterii realizarilor d-lui Lucian Bute si a eforturilor doamnei Cristina Anghel insa pe deplin insuficient. Oare cei 5000 de participanti la congres nu puteau sa faca mai mult pentru aceste doua persoane deosebite? Cele cateva minute de aplauze au dat masura posibilitatilor participantilor ?
Realizarea d-lui Lucian Bute nu putea fi oare potentata prin demararea unui proiect in care sa se implice si dumnealui si care sa promoveze pasiunea pentru sport, profesionalismul, si, poate, pacifismul sporturilor a caror violenta se desfasoara doar in ring ?
Cred ca in loc sa o aplaudam 3 minute la congres si apoi sa mergem la o carciuma sa "servim" o ceafa de porc, mai bine reuseam sa o convingem sa renunte la protestul care ii pune in pericol viata si care, pe termen lung, i-a deteriorat iremediabil sanatatea. Daca liderii PSD, cei 5000 de participanti si cei infinit mai multi membri sau simpatizanti (care formeaza "poporul PSD") nu reusesc sa convinga 1 PERSOANA de calitatea demersurilor sale atunci ... ar trebui sa nu mai incerce sa convinga un popor.
Va rog, domnule Victor Ponta, sa reganditi abordarile Partidului Social Democrat, astfel incat acestea sa castige increderea populatiei demonstrand efectele pozitive ale actiunilor pe care le-a intreprins. Eu unul, cred ca poporul vrea si doctrina de vitrina, dar si fapte.
Va multumesc si va urez succes!

O iubesc pe sotia mea!

Frumosul reprezintă în general o culme pe care nimeni nu se gândeşte s-o discute şi la care toată lumea aspiră să ajungă. (Jean Grenier)

Ehei, in general sunt de acord, insa, am sa incerc acum sa contrazic intraga afirmatie discutand despre frumos si... nu numai!
Uneori ma simt cel mai norocos om de pe planeta! Sunt deasupra tuturor! Sunt implinit si fericit! Si trist! Sau melancolic...
Printre cele mai adevarate motive de implinire pe care le-am avut in aceasta viata este faptul ca mi-am intalnit sotia! Nu imi pot imagina cum ar fi evoluat viata mea daca nu as fi intalnit-o... Suntem impreuna de aproape 10 ani si ne iubim mai mult ca in prima zi! Sigur, am devenit uneori artagosi, alteori incapatanati si avem de nenumarate ori pareri contrare insa toate aceste nimicuri nu au reusit sa ne indeparteze unul de celalalt...
Asa cum am mai spus, avem si momentele noastre divergente. La ultimul mi-a dat cu un pahar in cap! Ca sa vezi! Mi-a facut un ditai cucuiul. Acum imi vine sa rad cu un ochi si sa plang cu altul. Imi vine sa rad pentru ca a fost un act necaracteristic pentru ea pe care l-a facut necontrolat si imi vine sa plang pentru ca m-a facut sa realizez cat de fragil este totul in jurul nostru. Ne-am certat atunci pentru nimicuri si ne-am impacat foarte repede insa... pericolul distrugerii frumosului a existat (cei ce ma cunosc stiu ce cap frumos am)...
Nu vreau sa insist pentru ca nu-mi plac posturile lungi insa vreau sa anunt cititorii mei (sper ca din ce in ce mai multi) ca:

Imi iubesc sotia ca un diperat! E singura fiinta care a reusit sa ma faca sa ma simt liber. Alaturi de ea sunt EU! Nici o masca nu are sens! Nici o convenienta nu isi are rostul!

Va urez tuturor celor ce nu ati gasit implinirea prin iubire sa nu incercati sa o cautati si daca o gasiti sa o protejati ca pe lumina ochilor pentru ca nimic nu va poate apropia mai mult de fericire!
Va pup!
PS: Mami, m-am scos ???

Functionara grasa si nervoasa

Eu sunt unul dintre nefericitii care stiu despre ce vorbesc! Ca orice alt cetatean cinstit si de lege iubitor (=/= interlop, politician etc.) am fost de-a lungul timpului, de multe ori, in fata ghiseului.
Dar pentru ca ..... am lucrat si in spatele ghiseului...am vazut si capul si pajura!
De ce în spatele ghiseului se gaseste de cele mai multe ori o functionara grasa si nervoasa???? Este o chestie istorica!
Relatia cu statul a fost tot timpul obligatorie! Statul nu a avut nevoie niciodata un reprezentant de vanzari care sa se ocupe de marketingul serviciilor pe care (el, statul) le presteaza!

Astfel, angajatul la stat a avut intotdeauna clienti! Unii clienti sunt mai grabiti si mai prosperi decat altii si acestia au incercat (si-au reusit) sa-si foloseasca propseritatea pentru a imbunatati eficienta prestatorului de la ghiseu. Veti spune ca functionarul este vinovat pentru ca a acceptat stimularea, ca nu trebuia sa fie nevoie de o stimulare pentru a-si indeplini atributiile.

Ehei, nu spun ca este mereu cazul insa sa ne imaginam, un functionar care isi face treaba exemplar, vine la serviciu si din cele 8 ore pontate isi petrece 7 1/2 in slujba cetateanului indeplinindusi atributiile cu maxima eficacitate.
Apoi apare ispita.
Daca cedeaza, (si multi cedeaza)inseamna ca pentru a putea favoriza un petent trebuie sa defavorizeze altul, si astfel, iata ce s-a obtinut: (1) spaga si (2) servicii de proasta calitate pentru cei fara stimuli printre acte!
Si, daca merge o data, petentul prosper va mai incerca o data si va spune si prietenului sau cum a reusit. Pretenul prosperului este la randul sau prospersi va va incerca, la randul lui sa obtina tratamen special. Aceste situatii repetate de-a lungul zecilor de ani, au format un sistem de lucru greu de dezradacinat. Odata inpamantenit, acest sistem (al "peschesului obligatoriu"), si dupa rostogolirea acestuia peste ani s-a format un cerc vicios greu de spart.
Acum participantii (de fiecare parte a ghiseului) nu mai evalueaza indivizii decat prin prisma sistemului. Exceptiile sunt minimalizate si ignorate, transformate incet, incet in rotite tocite ale sistemului.
Si iata cum si eu am devenit pentru perioada in care am stat in spatele ghiseului, "functionara grasa si nervoasa". Full stop.

Putem salva copilul

"Mă numesc Prodan Leontina, mama disperată a unei fetiţe de 3 ani şi 6 luni, Prodan Miruna Georgiana, diagnosticată la începutul lunii iulie cu TUMORĂ INTRACRANIANĂ DE LOB PARIETAL DREPT.Vă scriu dumneavoastră cu rugămintea de a mă ajuta să-i pot da copilului meu şansa de a se mai naşte odată, de a trăi sănătoasă, de a oferi în fiecare zi zâmbetul ei nepreţuit pentru noi, părinţii ei."

Citeste istoria trista a acestei fetite si modul in care oricine se poate implica...

Nu il comentez pe Mircea Badea, dar...

"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rau, ci de aceia care îi privesc si refuza sa intervina."(Albert Einsten)

In mod normal sunt de acord cu 90% din ceea ce spune Mircea Badea. Ca si cum ar avea nevoie de acordul meu... De fapt, am vrut sa spun ca ma regasesc in declaratiile si atitudinea lui.
Cu toate astea...din caldura si moliciunea fotoliului in care stau, iata la ce ma gandesc:
Acum cateava zile, a exprimat o opinie pe care o inteleg si o impartasesc dar care probabil, asa cum zice Einstein, ne va distruge lumea: a indemnat privitorii sa nu intervina in situatii conflictuale (daca nu sunt convinsi ca o pot face cu succes) pentru a-si proteja propria integritate. Reproduc aproximativ (dar fara a denatura sensul): "nu avem nevoie de eroi morti".
Off..
Ai dreptate Mircea,  trebuie sa ne dezvoltam instinctul de conservare pentru a ne ajuta sa supravietuim, dar, cu ce pret ?
Oare nu ar fi mai sanatos/etic/productiv sa promovezi o atitudine prin care si cel puternic si cel slab sa-si poata exprima parerea si sa doreasca sa o faca !?
Da, o sa avem parte de eroi morti (poate), dar n-ar fi mai sanatos pentru noi toti sa incercam sa devenim eroi in loc sa ajungem sobolani ???
"Fuga e rusinoasa dar e sanatoasa", "Capul plecat, sabia nu-l taie"
Adevarat, dar exista si alte pareri, cum a fi cea a Lt. Col. Frank Slade ("Scent of a Woman" -1992): "There was a time I could see. And I have seen. Boys like these, younger than these, their arms torn out, their legs ripped off. But there isn't nothin' like the sight of an amputated spirit. There is no prosthetic for that."
Off, poate ca aberez si daca ajungi sa citesti aceste randuri o sa ma apostrofezi in emisiunea ta, deh... "cine poate, oase roade [...]"...
PS1: drumul spre iad e pavat cu intentii bune

---

PS2: daca totusi ajungi sa citesti postul, iti recomand (pentru neptica) filmul "Horton Hears a Who!" - 2008. Poate il recomanzi si tu in emisiune!..

---

Astea fiind spuse,
Va salut!

---

PS: cu toate astea, va reamintesc de faptul ca va puteti repara calculatorul aici...

---

Timpul este sau nu "probabil"

Problema pe care marginea careia o sa meditez: "cum sa ne gestionam timpul ?" (eficient)

Am ascultat cateva audio books pe tema "time management" si am ajuns la concluzia ca azi, in "era informationala" este importanta informatia doar daca este in conjunctie cu factorul "timp". Cum adica? Pai, spre exemplu, degeaba avem o informatie foarte, foarte exotica si greu de obtinut daca o detinem la 10 ani distanta de momentul in care poate produce efecte. Sau, sa presupunem ca exista o informatie care ne-ar imbogati, pe care am dobandi-o in acelas timp cu ... restul lumii. Ma poate ea produce efectele scontate ?
Iata ca factorul timp este foarte important.

Si am ajuns sa ma intreb: "ce facem noi cu viata noastra?", "ce facem noi cu timpul pe care il avem la dispozitie?" Si iata aritmetica vietii:

Sunt cateva constante universale in modul de petrecere a timpului: somn, serviciu, famile.

• "Se poate spune ca durata optima de somn este intre 6 si 7 ore, si prelungeste viata. Nu este recomandat sa dormim mai putin de 6 ore sau mai mult de 8 ore." (sanatate.deweekend.ro). Conform acestei pareri ne raman cca 18 ore "de trait" (constient).
  (24h - 6h = 18h)
• "Timpul de muncă conform Legii Nr. 53/2003- codul muncii este reglementat ca program de lucru de 8 ore [...]" (http://www.scritube.com/)(18h - 8h = 10h)
• Eu adaug: daca nu ai norocul sa lucrezi foarte aproape de casa, atunci la timpul de munca trebuie adaugate cele 2h (o ora dus si o ora intors) pe care le petrecem in trafic.
  (18h - (8h+2h) = 8h)

NOTA: Trebuie avut in vedere faptul ca este o stricta corelatie intre timpul pe care ni-l petrecem muncind si timpul pe care trebuie sa ni-l petrecem dormind/ odihnindu-ne. Si mai trebuie sa avem in vedere si faptul ca nu toti oamenii sunt la fel. Oamenii sunt diferiti si necesitatile acestora (inclusiv cele de odihna) sunt diferite.

Noi suntem ROMANI!

(preluat de la: www.inpolitics.ro, by Mihai Boboc)
In Iad era mare debandada. La un moment dat, Lucifer cheama toti dracii la sedinta si propune ca fiecare tara sa aiba propriul cazan. Zis si facut! Dupa doua saptamani control!
Ajunge Lucifer la Germania, dracul de serviciu muncea din greu sa nu ii lase pe nemti sa iasa din cazan. Multumit de activitate a inceput sa mearga si la cazanul austriecilor, la cel al italienilor, in sfarsit ajunge la unguri. Dracul de serviciu la fel! Muncea saracul sa ii bage inapoi in cazan, iar ungurii se chinuiau sa iasa.
Daca tot era pe la unguri ii veni ideea sa controleze si cazanul romanilor. Cand ce sa vada? Dracul de serviciu citea ziarul si fuma un trabuc linistit.
Lucifer se infurie : "Ce faci mai aici? Tu nu lucrezi? Romanii nu se lupta sa iasa? "
Dracul: "SEfu! La romani nu-i problema! Cum vrea unul sa iasa din cazan, cum ceilalti il trag inapoi!"
Morala: Daca vrei sa faci ceva in tara asta, nu iti face griji ca vei reusi fara sa fii tras inapoi in cazan! De ce? Pentru ca asa suntem noi, natia asta! Ne placem sa fim uniti la rau si la bine... bine ca sunt si altii pe pamant care ne pot vedea cum ne facem de ras si ne batem joc tot de ai nostri!
Nush...cred ca suntem...fara speranta...

---

PS: cu toate astea, va reamintesc de faptul ca va puteti repara calculatorul aici...

---

Informatia: Cantitate sau Calitate ?

Traim in "era informationala", era in care informatia este omniprezenta. Ea circula cu viteze incredibile folosind cele mai obisnuite (computer) sau neobisnuite dispozitive (frigider). Este disponibila tuturor. Este multa, foarte multa, si astfel am ajuns sa ma intreb: este asta un avantaj sau o pacoste ?
O cautare pe goagal dupa cuvantul dragoste intoarce cca 4.770.000 rezultate care cuprind abordari dintre cele mai diverse. Gasesti romantism si poezie, sex si pornografie, filozofie, consiliere psihologica, ORICE! 4.770.000 rezultate!...

Plasa asta de rezultate, de informatie disponibila, este un corn al abundentei informatiei sau o perdea de litere, cifre si simboluri menita sa ascunda adevaruri importante?

O vorba de duh spune ca daca vrei sa ascunzi ceva atunci sa-l pui cat mai "la vedere". Oare asta ni se intampla ? Ni se ascund informatiile esentiale (care stau asemeni ochelarilor, pe nasul nostru) printr-o avalansa de informatii secundare, tertiare (asta ca sa nu zic SPAM) etc?
Accesul la informatie este liber, si asa si trebuie sa fie, insa accesul retelelor de terorism la planurile de fabricatie a celor mai sofisticate arme este un drept fundamental ce trebuie respectat ? Si daca raspunsul este "nu", atunci cine se poate constitui in judecator suprem astfel incat sa-si asume cenzura informatiei ? Si o va face cu buna credinta ? Si, presupunand ca o va face cu buna credinta, este oare suficent ?
Nush...cred ca suntem...fara speranta...

---

PS: cu toate astea, va reamintesc de faptul ca va puteti repara calculatorul aici...

---